- Bucuria de a scrie -

Casa din vis devenita realitate

sau cum să faci dintr-o casă acasă.

Legănatul subtil al trenului ma relaxează. De fiecare dată când plecam la ai mei bunici pentru vacanţa de vară, am un singur obiectiv. Un obiectiv precis- identificarea celor mai frumoase case. Drumul lung mă determină să găsesc tot felul de metode pentru a nu mă plictisi. Privesc îndelung pe geam. E al patrulea an în care am astfel de îndeletniciri şi aştept cu interes următorul sat, următoarea casă. După ce o identific, trec la etapa următoare. Pentru fiecare casa în parte, creez o poveste. A treia casă de pe strada principală, aceea de la intrare în Piatra Neamţ este preferata mea. O casă cu acoperiş de tablă peste care trecerea timpului şi-a pus amprenta. Pridvorul casei este frumos decorat, un artist din oraş a pictat cel mai frumos peisaj de primavară. Anul trecut, pe vremea aceasta, niste lebede poposeau tanţoşe pe-ale casei ziduri. În această casă, o bunică cu cei 4 nepoţei veniţi în vizită pe timpul verii, işi duc veacul. Bunica, în fiecare dimineaţă, aduce copiilor aflaţi nî leagănul din faţa prispei câte o cană cu lapte cald şi pită proaspăt uscată pe plită. În spatele grădinii, o gradină mare şi impunătoare se înalţă şi este locul perfect pentru de-a v-aţi ascunselea. De cele mai multe ori, chiar eu sunt unul din nepoţi.

…trosc…

Cad din pat şi sentimentul atât de cald al copilăriei se disipează. S-a întrerupt pentru moment acea conexiune magică. Mă trezesc brusc la realitate.

Schiţele căsuţelor din copac pe care mi le doream din toată inima, bucătărioarele de vară închipuite, labirinturile realizate din scaune şi paturi, toate îmi stau mărturie nevoii mele acerbe de apartenenţă. Voiam să aparţin unui loc, să mă identific cu el şi să-l fac parte din mine.

Acest vis mă determina să realizez că subconştientul vrea sa îmi transmită un mesaj.
Am nevoie să “simt” cuvântul “acasă”. Sunt 7 ani de când niciunde nu mă mai simt acasă. Odată cu dezrădacinarea mea, cu plecarea mea şi a familiei mele din apartamentul care mi-a fost cămin 18 ani de zile, “acasă” nu a mai cântărit aşa greu ca pe vremuri.

Suntem atât de diferiţi, însă pentru fiecare din noi, casa perfectă este acea casă din poveşti ce iţi trezeşte cele mai inalte sentimente şi îţi gâdilă cele mai ascunse simţiri. E locul care te defineşte, locul care este gândit şi schiţat de către tine. Locul acela în care te simţi în siguranţă, coconul tău. Uşa casei tale este atât o barieră către lumea de afară, cât şi o usă secretă din poveşti ce odată accesată, te acoperă de praf cu zâne.

Fiecare lucru material in care investeşti, fiecare moment pe care-l petreci construind cu ochii minţii, acea aşezare a mobilei în cameră, toate te aduc cu un pas mai aproape de realizarea visului tau.

Pentru unii din noi, casa perfectă are doar două camere şi o bucătărie, iar pentru alţii, o odaie împărţită cu persoana iubită este tot ce te face fericit.

Cuvantul “acasă” defineşte casa perfectş pentru tine, câţiva pereţi, impregnaţi cu sentimente şi trăiri, amintiri şi dorinţe. Pleci la drum în căutarea ACELEI case cu bagajele pline de speranţe, aşteptări, vise şi, cu cât ajungi mai aproape de indeplinirea visului, acumulezi experienţă, informaţii noi, reuşite, câteodată, chiar şi compromisuri.

Nevoile şi dorinţele tale sunt clădite pe măsura aşteptărilor şi sperantelor tale. De multe ori, cele mai plăcute sentimente şi dorinţe, sunt greu de transpus în cuvinte.

Un proces anevoios, o călătorie plină de urcuşuri şi coborâşuri te asteaptă în faţă, dar plăcuta biruinţă te asteaptă cu braţele deschise la linia de finish. Laurii victoriei vor fi ai tăi şi vei fi încununat cu CASA PERFECTĂ.

Pentru a ajunge la cel mai triumfător rezultat, ai nevoie de ajutor specializat. Nu ne-am născut învăţaţi şi atotştiutori. O casă poate să devină “acasă” doar cu ajutorul unui birou de proiectare. Prezenăa unui râu în apropierea terenului casei, o zonă inundabilă, zonele cu potenţiale alunecări de teren pot fi uşor de identificat de către un ochi avizat. Prima reuşită este obţinerea unui teren, un teren care să fie pretabil construcţiei unei case, care să permită ca proiectul casei tale să fie fezabil.

O evaluare imobiliară te va scuti de probleme, urmând ca în urma acesteia să ştii exact cât valorează proprietatea pe care doreşti să o achiziţionezi şi dacă proprietarul actual nu a supraestimat-o. Vânzarea terenului aflat în proprietatea mea, împreună cu apartamentul de care am decis să mă despart pentru a ajunge să-mi îndeplinesc visul a fost primul pas. Un evaluator ANEVAR m-a ajutat printr-un Raport de Evaluare Imobiliară m-a ajutat sa aflu valoarea de piaţă a imobilelor aflate în proprietate personală. În acest fel, am reuşit să vând la un preţ corect, am cerut un preţ corespunzător şi am putut să vând atât terenul, cât şi apartamentul într-un timp scurt. Am ştiut în acelaşi timp şi pe ce bani mă pot baza pentru achiziţionarea terenului.

Drumul de la proiectul creionat in mintea ta până la ceva palpabil începe timid, dar cu dreptul cu nişte consultări iniţiale. În cadrul acestora se discută despre nevoi, buget, amplasament, visuri şi aşteptări. Ulterior, discuţiile conduc la analiza şi selectarea din colecţia de proiecte case tip sau personalizate a celei mai bune opţiuni. În funcţie de toţi factorii enumeraţi mai sus, se stabilesc modificările ce trebuie făcute proiectului.

Aceste etape se concretizează cu definitivarea şi verificarea unui proiect de casă .

Astăzi a fost ziua fatidică. Am aşteptat-o cu sufletul la gură şi pot spune cu mâna pe inimă că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Ziua în care am văzut negru pe alb casuţa mea. Am analizat şi evaluat prima versiune de proiect al casei împreună cu personalul specializat al biroului de proiectare şi totul a fost peste aşteptări. Mi-au fost ascultate doleanţele în întregime şi rezultatul final este tot ce am sperat că va fi şi chiar mai mult.

Emoţiile, entuziasmul şi adrenalina ce-mi circulă prin vene şi-au spus cuvântul şi nevoia de odihnă şi-a făcut simţită acut prezenţa.

Tresar atunci când vântul miscă violent hamacul. Mă ridic brusc, iar cartea prezentă pe al meu piept, își găsește acum culcuș la un nivel inferior. Sunt desculță și atingerea gazonului plin de brumă proaspătă e recomfortantă. În dreapta hamacului se află un leagăn, care acum este purtat de vânt. La orice vârstă te poți bucura de libertatea unui leagăn.

În fața, se înalta casa mea. Desfășurată pe 2 niveluri, parter și etaj, cu un nod în stomac, mă simt de parcă aș privi-o pentru prima oară. Dar sentimentul că aparțin acestui loc îmi inundă sufletul. Sunt ACASĂ.

Simt însă nevoia să fac ceva inedit. Caut cu privirea poarta și mă îndrept cu pași repezi spre ea. Ies, o inchid și bat de 3 ori în ea, cu un ritm parcă doar de mine știut, un fel de cifru bine întipărit în minte. Cuprind cu privirea curtea și casa și ochiometric găsesc 2000 de metri pătrati, ai mei, ai MEI. Îmi amintesc perfect momentul în care am găsit terenul. Mergeam spre casa celei mai bune prietene, ascultând un post de radio. Era a doua săptămână de căutat teren și eram descumpănită. Simțeam că îmi doresc ceva mult prea cu dichis și începusem să mă întreb dacă nu cumva, va trebui să mai renunț la unele condiții pentru a putea găsi un teren bun. Între cele două orașe între care mă aflam, în dreptul unei borne, la radio, începe să se audă: “Au înnebunit salcâmii / De atâta primavară…”. Mi-am ascultat inima și am tras pe dreapta. Dupa ultima casă de la periferia orașului, se întindea pe câteva hectare, o “mare” de maci. Aș putea spune că era al doilea semn. La aproape un kilometru în spatele câmpului de maci, se întindea un lac ce forma un oval perfect. În câmpul meu vizual, observ un semn mare, în curtea unei case, cu: DE VÂNZARE- teren= 2000 mp. M-am urcat pe gard și am analizat împrejurimile.  Zăresc o grădină acum lăsată în paragină, dar care promite atât de multe. O seră ocupa jumătate din spațiul grădinii. În fața casei, două băncuțe, fiecare cu propria ei boltă de trandafiri superbi, găzduiau în mijlocul lor o fântână reieșită direct din scena în care Cenușăreasa se trezește și în fața geamului ei, câteva păsărele fac baie vesele într-un ochi de apă. Și atunci, pe loc, în frenezia momentului, am format numărul și continuarea este…prezent. O combinație de atuuri au făcut ca acum, această casă construită din mintea mea pe acest teren, să fie acum ale mele.

În viitorul nu foarte indepărtat, prezentul meu acum, m-am așezat sub una din bolțile de trandafiri. 

Grădina din fața casei, în stil chinezesc, este un deliciu de privit. Privesc pavelele ce duc spre ea, pavele înconjurate pe toate laturile de gazon, un gazon de un verde intens. Trei arbori ai lui Iuda delimitează grădina chinezească de restul curții. Din mijlocul acestei grădini, pornește un șir de 8 trepte ce duc direct într-o terasă închisă, sub formă de semicerc. Terasa are în exterior doar geamuri de sticlă, de sus pana jos. Lumina inundă casa din toate părțile și realizez așa că pot privi dintr-un capăt în celălalt al casei. Toți pereții sunt din sticlă. Acum am parte de toată lumina care-mi încălzeste sufletul.

Din terasa trec în bucătărie, din bucătărie in hol si livingul se desfășoară acum în toată splendoarea lui in fata mea. O canapea albă asezată in fața semineului este piesa centrală. In spatele ei se află zona de dining cu o masă dintr-un lemn gri, masiv, cu scaune asortate, pregătite parcă de primirea persoanelor dragi sufletului meu. Ai loc chiar si de dansat aici.

Răceala balustradei ce ma poarta la etaj ma ajuta sa ma pregatesc spiritual. La etaj, un hol lung cu cate doua camere pe fiecare parte se incheie cu o baie mare in capatul sau. Usile albe, din lemn combinat cu sticla, dau senzatia de dimensiune, de un loc spatios. Prima camera din stanga gazduieste camera de oaspeti, o combinatie intre modern si vintage, nou si vechi. Urmeaza dormitorul meu cu multe viniluri pe pereti si stele fosforescente insotite de o luna pe tavan. Mi-am pastrat sufletul de copil. In camera mea, in mijloc, se gaseste o bara, si ea nu se termina in podea, in mijlocul podelei, gasesc o trapa, o deschid si observ ca o bara de pompieri este un element inedit al casei mele. 

Baia are ca element central o cada de o frumusete rara, separata de restul incaperii de un perete de sticla de sus pana jos. Insa fiecare camera are baia ei.

Pe partea dreapta a holului, prima camera este un studio, biroul meu, locul in care creativitatea este la ea acasa, luminile si trepiedul imi transmit faptul ca eram in mijlocul procesului de creatie.

Apăs pe clanta ultimei usi si aud un latrat. Oare…sa fie Haiduc? Haiduc e un ciobanesc mioritic năzdravan pe cat de independent ii este numele. In graba, cobor scarile si, “catelusul” ce are acum 40 de kilograme, se napusteste asupra mea si incepe sa ma linga. Desi am iesit pe cealalta parte a casei, nu am cum sa nu observ un vis devenit realitate. Nu degeaba mi se spunea ca sunt o broscuta. O portiune din sticla transparenta te conduce direct la piscina lunga de 10 metri, acum acoperita. In jurul piscinei, pe o distanta de 3 metri, am adaugat nisip. Nimic nu se compara cu senzatia de nisip fierbinte sub talpi. Am adus marea la mine. 

Din piscina poti ajunge direct in zona distractiva, o piscina umpluta cu acele cuburi in care poti sa te arunci. Ce modalitate mai buna sa te usuci?

Urmează spațiu verde cât poti cuprinde cu privirea. Gardul verde dinspre gradină îmi preveșteste o surpriză. Între grădina și curtea din față este un spatiu tampon, un spatiu in care Haiduc isi are cusca si terenul lui de alergat si de facut patanii. Tocmai mi-am dat seama unde-mi sunt toti papucii. 

Dinspre gradina vine un miros minunat, miroase…stai…miroase a florile mele preferate: bujori si maci. Atunci cand am vazut o gradina atat de mare ce cuprindea si o sera, am stiut ca aici imi voi putea indeplini dorintele: de a oferi celor din jurul meu bucuria de a primi intotdeauna cele mai frumoase flori de pe pamant- bujorii. In sera sunt protejati si ne putem bucura de ei o perioada indelungata, atat eu, cat si clientii mei de la florarie. Sera are drept prelungire o camera in care pot pregati in liniste si in armonie cu natura, aranjamentele florale pentru clientii mei dragi. Aici ma pot bucura de toate.

brrrrrrrrrrrr…..

Bormasina vecinului de deasupra anunta o noua zi de munca, iar, pentru mine, acum, incepe o noua zi, una mai aproape de casa mea perfecta.



5 thoughts on “Casa din vis devenita realitate”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *