- Bucuria de a scrie -

Domnule Coș, te anihilez!

Trecut-au anii și ajuns-am să trec peste pubertate. Dar reminescențe de-ale ei mă însoțesc în fiecare lună. Capete roșii la început, transformate ulterior într-un galben pui răsar pe fața mea cu o precizie de ceas elvețian, în grup sau sihastre. Fiecare cu propriul țel și zona specifică. Cine-și dorește pe față vulcani activi, gata să explodeze din clipă în clipă. Unii se dezamorsează singuri, iar alții îți rămân alături o lungă perioadă de timp. Se umflă “în pene” și te rogi la cel de sus să te părăsească, însă ele își lasă așteptată ieșirea din scenă.

Ne dorim în copilărie să devenim mari. Să creștem și să avem acces la tot ce nu ne este permis de părinți. Să avem banii noștri și să ne cumpărăm tot considerăm că am avea nevoie. Majoratul, ziua în care împlinești 18 ani este portița ta, primul pas cu care ești mai aproape de maturitatea mult dorită.

Mâine e acea zi, ziua fatidică ce îmi va fi pe viitor o zi de referință pentru al meu sine adult. Și trebuie să fie perfectă. Totul este planificat până la cel mai mic detaliu, ținuta va fi elementul surpriză al serii, niște bucle lejere îmi vor încadra fața, iar machiajul va fi unul subtil, luminos, nimic extravagant. O piele frumoasă poate doar să fie pusă în evidență.

Veselia a pus stăpânire pe mine, muzica face geamurile să vibreze, telecomanda îmi ține loc de microfon și toată lumea e a mea. Sunt un rock star și privesc în oglindă transformarea mea. Dar poate funcționa vreun plan conform celor stabilite, nu? Cu siguranță NU! Mă opresc, fac un pas spre oglindă și un mic munte se “ridică” falnic în mijlocul nasului. Nu îmi sparg coșurile niciodată, însă mă voi “sacrifica” pentru o ocazie specială. Zis și făcut. Mă spăl pe mâini și înșfac două dischete de demachiante pentru a nu lăsa semn. Apropii încet degetele de nas și în tot acest timp calculez distanța de la care să încep să strâng. Deodată, ce-mi aud urechile? O voce pițigăiată îmi inundă timpanele: “NUUUUUUUUUU! Nu-mi vine să cred că vrei să faci asta.”

Coșul de pe nas se mișcă. Mă opresc și privesc coșul mai aproape în oglindă. Gura i se mișcă și doi ochi mari se holbează la mine.

– Bună, Alina!

– Nu se poate așa ceva, nu există, imaginația îmi joacă feste, sigur visez, gândesc cu voce tare.

– Da, da. Mi-am închipuit că astea vor fi replicile tale. Eu sunt domnul Coș. Am așteptat atât de mult această zi. Am locuit până acum sub piele și acum mi s-a dat permisiunea să văd pentru prima dată lumina zilei. Am primit misiunea să îți fiu alături la majoratul tău. Este singura dată când ne vom întâlni. Trebuie să profităm de fiecare moment.

– Domnule Coș, de ce azi? De ce tocmai azi? Te urăsc, îmi strici cel mai important moment. Mâine se presupune că este ziua cea mai importantă și trebuie să fiu prezentabilă. Cine mă va lua în serios acum cu nasul ăsta de Rudolf? Toată lumea mă va ridiculiza mâine. Voi fi de râsul târgului. Am planificat atât de atent această petrecere. Nu-mi fă una ca asta! Va trebui să stau închisă în casă, oropsită de soartă.

Mâinile mi se mișcă frenetic și se îndreaptă spre coș pentru a-l flanca.

– Domnule Coș, te anihilez!

– Dacă nu mă spargi, îți îndeplinesc trei dorințe. Și să nu te dai deșteaptă. Nu ai cum să îți dorești să mă poți sparge

– Îmi doresc să am un laborator doar al meu, dotat cu echipamente pentru produse de îngrijire a tenului minune create de specialiști.

Puf…

Privesc pe fereastră și în fața casei, un laborator chic și foarte atent dotat cu tot felul de echipamente deosebite a căror denumire abia o poți pronunța.

– Dorință îndeplinită!

– Cea de-a doua dorință aș vrea să îmi fie îndeplinită. Îmi doresc o echipă de specialiști care să îmi asculte toate dorințele și să creeze, special pentru mine, creme fel de fel, produse de curățare a tenului, produse cu a lor eficacitate demonstrată.

Puf…

În fața mea, o echipă de 5 oameni, cu halate albe imaculate, cu pahare Berzelius în mână, îmi întind mâna pentru a face cunoștință cu ei și a-mi mulțumi pentru ocazia jobului.

– Ce dorințe ascunse mai sălășluiesc în a ta inimă? spuse domnul Coș

– Îmi doresc ca a mea echipă de oameni de știință să lucreze și să formuleze cea mai eficientă soluție împotriva acneei.

– Nuuuuuu, ai fost inteligentă și ți-ai dorit o soluție împotriva mea și nu m-ai spart. Bine lucrat, voi face ca a ta dorință să devină realitate.

Puf…

Cu surle și trâmbițe, echipa de cercetare îmi solicită prezența. Privirea mi se oprește pe a lor masă de laborator și întâlnesc gama mult visată împotriva încăpățânatelor coșuri: Gerovital Stop Acnee.

– Domnule Coș, ai fost viteaz. Multumesc pentru lecția pe care mi-ai oferit-o. Dacă îți schimbi puțin perspectiva asupra lucrurilor, vei găsi soluția potrivită a problemelor tale. Nu este nimic atât de grav precum pare inițial. Nici măcar un coș mare în mijlocul nasului. Acum este vremea să ne despărțim. Crema Ultra-activă este arma cu care lupt împotriva ta și bătălia este ca și câștigată. Îmi pare bine că te-am cunoscut.

Cu un strat gros de cremă ultra-activă Stop Acnee, aplicată pe nas, a doua zi ca prin minune, inflamația s-a retras. Pielea mea a fost ca nouă și toată pățania a fost ca și uitată.

 

 

*Postare scrisă în cadrul competiției Superblog 2017. *



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *