Un buchet de …. sterlici de bucurie

      Încă de când eram mică, pasiunea mea au fost florile . Împletitul de coronițe era la ordinea zilei când eram în vizită la bunici și i le dăruiam pe toate mamei. Dar totodată, atunci când am crescut, am vrut să aflu povestea sau legenda din spatele florilor de care eram atât de atrasă. Mă fascina curcubeul de culori din grădina bunicii și în fiecare am cumparam multe, multe plicuri cu seminte pentru noi flori. Vedeam cât de mândră este de florile din fața prispei și mă bucura surâsul ei la vederea pliculețelor colorate.

       Țin în suflet o amintire plăcută din clasa a treia – un caiețel cu expresii frumoase. Notam în fiecare zi în el expresii noi și îmi făcea plăcere să le recitesc pe cele vechi. A fost atât de folosit, încât a ajuns fără coperți și evoluția mea și a scrisului meu se putea distinge cu ochiul liber chiar și pe aceeași pagină.
       Odată cu trecerea timpului am realizat că nu am ajuns să cunosc femeia din mama îndeajuns de bine. Pentru mine mama era doar mama. Și mare greșeală am făcut. O greșeală din care am avut de învățat inclusiv anul ăsta. Și cu trecerea tatei în neființă acum 7 ani, am vrut să fiu eu cea care îi oferă mamei flori. Alegeam cele mai frumoase flori și în fiecare an înainte de ziua ei strângeam bănuți pentru a-i lua cel mai frumos buchet posibil.

        Ca niciodată, în acest an nu am reușit să ne strângem toți pe 22 martie, de ziua mamei, așa cum ne-am propus. În acea zi mama a avut un examen important la București și ne-am văzut în weekend pentru a sărbători. Examenul o măcina foarte tare mai ales că era în engleză și muncise foarte mult să ajungă aici. Dar ideea că nu îmi văd mama de ziua ei marți nu mă lăsa să dorm noaptea. Și am pus la cale un plan. Malefic aș putea spune având în vedere reacția mamei.
         Mi-am luat concediu și marți dimineața am plecat cu speranță spre București. Vroiam să îi fac o surpriză. Supărarea mamei era și mai mare cu cât acum nu mai putea pune lumânările invers pe tort pentru a spune că este mai tânără, cele două cifre fiind acum 5 și ….5 .

    Dar ce surpriză este completă fără un buchet minunat de flori cadou ? Și deja mă îngrozeam la gândul că orientarea mea în spațiu în București tinde spre zero și nu reușeam în timp util să găsesc florile perfecte. Era un ritual pe care îl aveam în fiecare an și nu puteam lăsa nimic să-l strice. Zis și făcut. Iau telefonul și caut pe Google :  o florarie online . Aveam nevoie de opțiunea de livrari buchete de flori  .
LivrareFloriBucuresti
       Trebuia să dau repede o comanda flori și pentru a eficientiza procesul, am ales livrare buchete la hotelul la care stătea și mă rugam să mă pot sincroniza cu domnul cu flori la domiciliu pentru că nu puteam pierde expresia mamei atunci când le primea.
livrare flori

     Am bifat livrare buchete trandafiri in Bucuresti și mi-a căzut privirea pe un minunat buchet de iriși și trandafiri albi . Era cel mai frumos buchet din punctul meu de vedere. Movul este culoarea mea preferată, iar mamei îi plac trandafirii și lalelele, așa că era combinația câștigatoare. Semnificația irisului a fost însă cea care m-a împins de la spate să comand.

     Semnificația cuvântului Iris – curcubeu – mi-a amintit subit de porecla pe care a primit-o mama de la colegii de cameră din facultate ai tatălui meu – Doinița dulceață . Ea era curcubeul de pe cerul tatălui meu și dulceața care îi îndulcea fiecare zi.
      Irisul este o floare nobilă, a primit denumirea de la zeița grecească Iris, mesagera zeilor din Olimp.  În caietul cu expresii frumoase aveam trecut în dreptul irisului – floare mesager a dragostei eterne. Așa am ales  și din partea lui tati. 

       M-am sincronizat cu domnul de la florarie și după ce i-a înmânat buchetul superb mamei am intrat pe ușă la timp pentru a-i șterge lacrimile de bucurie ce îi brăzdau chipul la vederea florilor și la citirea felicitării. Șocul a fost mare având în vedere că abia terminasem de vorbit cu ea la telefon și îi spuneam cu “sinceritate” că încă sunt la servici și am o situație de făcut, dar urmează să vorbim puțin mai târziu.

        Și lucrul care m-a marcat și m-a făcut să realizez că nu cunosc deloc femeia din mama mea sunt cuvintele ei pline de suspin: ” Întotdeauna mi-am dorit iriși, dar niciodată am avut puterea să îi cer deoarece erau altele prioritățile. ” – lucru care m-a determinat ca de acum înainte să “casc” bine urechile de acum înainte și să ascult cu inima și să aleg cu sufletul de acum florile pentru ea.
        Așa că un buchet de flori ales nu doar prin filtrul gândirii a adus o fărâmă de bucurie binemeritată mamei.

* Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2016 *

You may also like

7 Comments

  1. Ce frumos ai scris despre mama ta! <3
    Uneori e bine să ai la îndemână mijloacele potrivite pentru a aduce un zâmbet mare sau chiar o lacrimă de bucurie pe chipul ființei pe care o iubești! 🙂

  2. Ce frumos! Mama mea a împlinit anul acesta 59 de ani şi după ce a suflat lumânările mi-a spus: „Să le păstrezi pentru când voi avea 95 de ani”. Am zâmbit cu gândindu-mă ca vreau ca mama mea să fie pentru totdeauna cu mine… pana la 2000 de ani 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *