O nuntă încălțată cu emoții de Toujours L’Amour

     Mă numesc Alina și sunt o visătoare. Poate că nu ar fi trebuit să încep ca la Alcoolici Anonimi, dar așa am simțit. Promisiunea făcută verișoarei mele la vârsta de 12 ani nu a stat în calea visurilor mele. Am promis amândouă că nu ne vom căsători niciodată și eu sigur am avut degetele încrucișate.
    Cred că la mine a funcționat psihologia inversă. După acea vară am început să încropesc colaje din revistele mamei. Cele mai frumoase rochii de mireasă, cele mai aspectuoase buchete de flori și așa dorințele mele au prins contur. 

    Am știut mereu că nu vreau ceva tradițional. Îmi amintesc de toate nunțile de la care ai mei veneau  mai obosiți decât au plecat și cu răni la picioare de cât au dansat și așa pentru mine, o nuntă cu toate tradițiile cap coadă nu era nici măcar o opțiune.

     O perioadă am uitat de caietul ponosit ce găzduia toate speranțele mele, dar ziua în care el m-a cerut de soție l-a readus la suprafață. Deși capul îmi vuia de entuziasm și tumultul de emoții încă nu se liniștise, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îl șterg de praf și să îl frunzăresc. Cum ideile mele referitoare la acest subiect s-au pierdut la un moment dat, o sursă de inspirație actualizată mi-a fost Pinterest. Este o variantă actualizată și modernă a colajelor mele.

   Toată povestea mi se dezvăluia în fața ochilor ca într-un carusel, iar acum trebuia să încep să o transform în realitate. Acum aveam șansa să materializez toate acele dorințe odată ascunse.

    Timpul a trecut ca gândul și abia acum, la 2 ore înainte de nuntă, am contenit o clipă pentru a reflecta la tot ce am realizat. Am pus la punct ultimele detalii pentru ziua în care vom sărbători cu toți cei dragi nouă unirea noastră în fața lui Dumnezeu.

      Și acum voi împărtăși cu tine o bucată sufletul meu.

      Rochia de mireasă cu dantelă stă pe-un umeraș de satin și e atât de frumoasă încât nu-mi pot lua ochii de la ea. Dau jos hanoracul purtat pentru machiaj și, ajutată de mama, pășesc în interiorul rochiei. Materialul fin îmi îmbrățisează trupul și simt un val de căldură ce mă învăluie. Mă privesc în oglindă și atunci realizez că sunt 6 perechi de ochi care mă privesc.  Și pentru prima oară mă simt cu adevărat frumoasă. Îmi stăpânesc cu greu lacrimile la vederea ochilor mamei care transmit atât de multe. Și nu, nu mă voi încălța astăzi cu niște pantofi cu toc în care să nu mă simt confortabil. Voi purta teniși albi cu șireturi din dantelă și strasuri pe margine. Și pe talpă domnișoarele de onoare și-au scris deja numele. Se spune că numele care se șterge de pe talpă până la sfârșitul serii prevestește căsătoria acesteia. 

      Ajung în camera mea și realizez că abia au sosit cele două buchete de mireasă Unul, cu o semnificație aparte este cel pe care-l voi păstra.  Adăpostește cartea pe care nu am apucat niciodată să i-o dăruiesc tatei și care mă va face să mă simt mai aproape de el. Va fi acea părticică ce mă va însoți în cea mai importantă zi a vieții mele.
Sursă poze: Pinterest ; Sursă poză rochie mireasă

     Astazi, în ziua nunții mele, vreau ca toată lumea să radieze de bucurie și să împărtășească cu mine emoțiile acestei zile și nu să se gândească la durerea surdă de picioare sau la gâtlegăul care abia le permite să respire.

     Ferice de domnișoarele de onoare care au acceptat propunerea mea. Voi avea 3 zânuțe care vor molipsi pe toată lumea cu firea lor și care vor avea o costumație specială. Un tricou cu mesaj subliminal, o fustă tutu și o pereche de teniși comozi. 
      Povestea mea boemă cu un prinț și o prințesă a început odată cu expedierea invitațiilor de nuntă a căror design l-am conceput. Felicitările de mulțumire au fost scrise de mine personal și așteaptă momentul oportun pentru a fi trimise. 
      Am renunțat la tradiționalul caiet cu gânduri pentru miri și am optat pentru o camera foto polaroid și un album special pentru aceste poze. Fericirea de pe chipul oamenilor dragi sufletului nostru va fi imortalizata chiar atunci.
Sursa poze: Pinterest

       Toate s-au petrecut cu atâta repeziciune încât mă văd deja pășind cu emoții în Salon du Mariage Toujours l’Amour . Cred că printr-o simplă mișcare de nas marca vrăjitoarei Samantha am ajuns aici. Altfel nu-mi explic.
       Primul pas aduce cu ei cumulul de emoții avute în privința alegerii unui salon de nunta . Cursul evenimentelor și imaginea în ansamblu bine puse la punct nu reușeau să fie compatibile cu nici o locație. Până într-o zi cu ploaie torențială în care m-am adăpostit exact în apropierea locului perfect. Locul cu un nume ce rezonează perfect cu ideea mea din clasa întâi născută odată cu citirea citatul lui Paul Eluard -“J’entends ta voix dans tous les bruits du monde .” / Îți aud vocea în toate zgomotele lumii : dragostea s-a născut în Franța.
logo_cropped_resized

Salon-Ad'or-(6)

       Salonul spațios îți dă senzația de infinit cu ajutorul culorii alb predominantă. Lipsa stâlpilor a fost un mare plus. A permis aranjarea meselor în așa fel încât să nu existe nici un invitat care să nu poată vedea din cauza stâlpului sau care să se lovească în timpul dansului. Ringul de dans generos va putea fi folosit la adevărata lui valoare.
      În completarea stilului neoromantic deja prezent am venit cu o tușă proprie. În centrul fiecărei mese am pus un aranjament floral în formă de balon cu aer. Am vrut să aduc cerul cât mai aproape cu putință. Un proiect de tipul Do It Yourself care mi-a fost tare drag și la care am lucrat în ultimele 2 săptămâni a fost multitudinea de norișorii pufoși formați din vată și accesorizați cu luminițe ce coboară delicat din candelabre. Au venit în susținerea tematicii alese și arată mai bine decât îmi aminteam.

      În colțul din dreapta se afla candy bar-ul. O alegere pe ultima sută de metri pe care nu o regret. Nuanțele de bleu complimentează restul sălii și se încadrează perfect în peisaj. Brioșele cu norișori drept topping și limonada bleu sunt piesa de rezistență. Mă bucur că mi s-a permis asortarea amenajării sălii cu tematica aleasă. Nu aș fi vrut să fie ca nuca-n perete.Delicatețea fundițelor mov de pe scaune este completată de eleganța decorului ales.
Sursa poze: Pinterest

 Realizez că în curând va veni momentul dansului mirilor și mă retrag pentru câteva momente pentru a-mi putea retușa machiajul în toaleta specială pentru mirese. Emoțiile covârșitoare și empatia mea nu ar fi jucat un rol prea plăcut în conversațiile stânjenitoare de la baie și existența acestei toalete a fost de bun augur.


        Pentru câteva momente intru în panică. Deja se anunță dansul mirilor și eu nu sunt prezentă. Mă grăbesc spre piscină și graba strică treaba. Cu graba mea cu tot, mi-am scăpat buchetul de flori. L-am ridicat și mi-am continuat drumul spre prințul meu ce mă aștepta nerăbdator ignorând o persoană care încerca să-mi spună ceva din depărtare. Am urcat cele 4 trepte la brațul lui fără să mă împiedic. 
      
       M-a încântat posibilitatea organizării dansului mirilor la piscină acompaniat de pian, deasupra apei. Nu suntem mari dansatori și deși am luat lecții de dans, aveam mari emoții. Melodia lentă i-a permis domnului meu să mă avertizeze că mi-am murdărit rochia. Acum aveam o rochie în degrade. Măcar era unul frumos. Cineva scăpase colorant mov pe podea. Pozele cu mine în care trec prin toate stările și culorile curcubeului în momentul în care aflu vestea bombă sunt de ținut sub cheie cu siguranță.


     Panica instalată odată cu transformarea rochiei s-a risipit când am observat balonul mare de aer pe care soțul meu îl adusese pe spațiul verde din fața salonului. A fost o surpriză minunată, cadoul lui de nuntă pentru mine- o călătorie cu balonul la răsăritul soarelui, exact așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Nici nu am reușit să-mi trag sufletul și cerul a fost inundat de artificii colorate în cinstea noastră.

După atâtea emoții adunate și cu inima cât un purice stau și mă întreb dacă se mai poate întâmpla ceva. Nu am realizat când, însă ringul de dans a fost luat inaugurat și mă bucur că invitații se simt atât de bine. O scurtă vizită la bucătărie printre picături m-a mai liniștit puțin. Profesionalismul și faptul că au fost respectate întocmai cerințele mele m-a bucurat nespus. Felul întâi a fost servit și apreciat și atunci am realizat cât mult m-a ajutat alegerea ofertei complete ultra all inclusive .

Jongleriile cu sticle și shakere realizate de barmani din timpul felului doi a făcut deliciul publicului.

Salon-Toujours-l'Amour-(35) Tortul a fost delicios și figurinele care au stat deasupra ne-au reprezentat întru totul. Nici în momente din acestea cheie nu pot fi cu totul prezentă fizic. Trebuie să fac măcar ceva mic pentru blog sau servici.
 La 12 noaptea am decis să nu mă las furată. Am făcut puțin studiu de caz, m-am furișat în baie, m-am schimbat, mi-am pus o perucă blondă și am trimis un SMS cum că s-ar fi furat mireasa. Nu puteam să ratez toată scena. Zis și făcut. S-a anunțat la microfon și eu am ieșit în sala să urmăresc reacții. Soțul meu a început să se agite și cu ajutorul unei prietene am reușit să dăm și cererea de răscumpărare a mea. După 20 de minute în care a fost supus la tot ce-i firesc: poezie, cântat, declarație, i-am trimis rochia. A fost de neegalat expresia lui. Nu mai înțelegea nimeni nimic și atunci mi-am făcut apariția și nimeni nu știa cine-i blonda care sărută mirele. Mai mai că era să fiu luată de păr de cumnata mea.

Toate bune și frumoase până în momentul în care a început lumea să plece. Abia am găsit mărturiile pentru invitați. Nu am mers pe clasic. Știam ce rea este durerea de cap de a doua zi și am profitat de spațiul de cazare din incinta Săftica Resort și înainte să plece în camere le-am oferit câte un kit antimahmureală. Știam că îl vor folosi sigur.
Sursa poze: Pinterest
Înainte să ne urcăm în balon și să ne luăm la revedere de la ai nostri, am decis să-mi iau inima-n dinți și să îi fac o declarație soțului meu. O declarație pe care o merita de 3 ani.
În adâncul sufletului meu am căutat credință,
Poate ca-s fi vrut și eu puțină-ngăduință,
Dar când viața a lovit în plin,
M-am vazut obligată să înghit pelin.

Apariția ta în viața mea

Nu părea deloc a fi aievea.

Am clipit des,… că poate, poate

Vei dispărea deodat’ în noapte.

Sufletul mi l-ai atins cu o privire,
Inima mi-ai mângâiat-o cu iubire.
Cu dragoste mi-ai înmuiat genunchii
Și cu răbdare mi-ai cucerit și unchii .

Acum noi …chiar suntem aici
Ma tii de mana azi si îmi promiți
Că de mâine noi o “luăm de coadă”
Și înfruntam împreună lumea întreagă.

De-or fi certuri sau nimicuri
Izbucnite-n zi de miercuri,
Noi le vom veni de hac,
Poate  n-o dura un veac
Și nu voi plânge chiar de-un lac.

Un cavaler pe Logan alb ai venit,
O perioadă informațiile le-am cernit
Decizia luată a fost cea mai bună
Și acum te iubesc până la lună.

Încrederea cu greu mi-ai căpătat
Te-ai chinuit, tu n-ai abandonat. 
Și-ai vrut ca viața s-o petreci cu mine
De astăzi unul altuia noi ne vom aparține.

Nu-ți promit câte în lună și în stele
Chiar nu o să fac belele.
Voi iubi la tine tot ce ești
De asta să nu te îndoiești.

Și dacă te vei îndoi vreodată.
Îți voi reciti iar poezia toată.
Sentimente de azi să ți le amintești.
Atunci vei ști iar că tu chiar mă iubești.
Și-am încălecat într-un balon cu aer și-am călătorit prin lume și-am adunat numai cutume.
* Aceasta postare a fost scrisa pentru Spring Superblog 2016.*

You may also like

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *