3 minute cu …. Farmec


A fost odată ca niciodată Albă ca Zapada. Adică eu. După ” am încălecat pe-o şa” şi v-am zis povestea şi 2 copii mai târziu s-a întamplat ceva straniu.

La castel era o zi cât se poate de normală. Păsările ciripeau, copiii se jucau cu săbiile lor de lemn şi prințul verifica planurile castelului în urma unor vești primite de la regele regatului vecin printr-un mesager. Dar nimeni nu se aștepta la ce urma să se întâmple.

În pofida zvonurilor și sfaturile soțului, am decis să organizăm un picnic la marginea regatului. Am pregătit merindele, am gătit copilașii și am pornit la drum. Și recunosc, nu am avut mere în desagă. De la acea întâmplare nefericită cu mama vitregă nici să nu le mai văd.


Glasurile minunilor mele m-au entuziasmat, iar atingerea delicată a lui Richard m-a făcut să realizez cât de norocoasă sunt. Deși eram căsătoriți de 6 ani deja, sentimentele noastre nu au pierit, ci s-au întărit. Era unul din puținele momente în care alegeam să nu ne gândim la nimic, nici măcar la acel subiect ce ne umbra fericirea. Momentul acela pur în care te poți bucura de cele mai simple lucruri la adevărata lor valoare și să simți cum timpul stă în loc chiar preț de o secundă. 


Ne-am tăvălit prin iarbă, am făcut jonglerii cu portocalele, am dansat, ne-am strâmbat pentru amuzamentul celor mici, am făcut chiar și îngerași în iarbă. Soarele ce nu contenea să ne mângâie chipurile în scurt timp a ajuns după gratiile norilor și vremea s-a înrăutățit rapid. Venea o furtună și cerul era atât de mânios încât știam că trebuie să găsim adăpost. Nu puteam risca sănătatea copiilor.


Zis și făcut. Am mers parcă o veșnicie și deja începuse să picure. Cu pătura pe cap și deznădăjduiți vedem în zare o casă ce era luminița de la  capătul tunelului. Am gonit într-acolo și am bătut la ușita ce abia stătea. După câteva secunde, în prag a apărut o ființă plăpândă cu chipul angelic și ochiii de un albastru ceruliu și ne-a poftit înauntru.

Dar ce să vezi? Unul câte unul… ca prin FARMEC…. PUF…am dispărut. 

Căzătura ne-a lăsat inconștienți preț de câteva secunde, însă de îndată ce am deschis ochii am dat de niște monstruozități de turnuri cu prea multe geamuri, de un praf de nedescris și de niște cutii cu roți în care sunt oameni. Richard, cu simț de răspundere, ia copilașii în brațe, așteaptă până ne scuturăm și ne facem cărare printre oameni pentru a ne adăposti și a căuta ajutor. Și tot nu înțeleg de ce oamenii aștia ce se îmbracă atât de ciudat tot întreabă dacă jucăm într-o piesă.


După o oră de alergat prin soarele torid, am găsit un cavaler dispus să ne ajute. Deși nu înțelegea nimic din ce îi explicam, a decis de dragul copiilor să ne ofere un blid de mâncare și un acoperiș deasupra capului. Am aflat că am ajuns undeva în viitor, în anul 2016.


Timpul a trecut, dar nici o clipă nu am contenit din a mă întreba ce s-a ales de pitici și de regatul nostru. Eram siguri că a fost mâna reginei, dar ne resemnasem cu gândul că nu putem face nimic. Ne-am adaptat relativ repede și acum Richard este directorul unei firme de IT și eu….eu fac ceea ce știu eu mai bine.
Scriu povești pentru copii, am o emisiune la radio în cadrul căreia le și citesc și am propria mea linie de accesorii inspirate de mine. Am ajuns într-o zi în librărie și am dat cu privirea de o carte : Albă ca zăpada. O răsfoiesc și nu-mi vine să cred. E fix povestea mea. Dar aici nu are un final fericit. Familia noastră a dispărut în neant și regina a pus stăpânire pe regat. “Știam eu! Doar dacă am fi fost mai atenți…” . Tot răul a fost înspre bine însă. De aici am venit cu ideea accesoriilor : oglinzi pentru fetițe cu chipul meu și chiar carcase pentru telefoane cu fețele piticilor. Mi-e tare dor de ei. Colecția a fost un real succes. M-am obișnuit cu greu cu aceste cutiuțe mici pe care le pui la ureche și comunici cu ele. 

E sfârșitul lunii noiembrie și tot citesc peste tot despre Halloween. Din ce înțeleg, e un bal mascat ce are loc odată pe an. Așa am găsit ocazia perfectă pentru o seară romantică în doi cu mult dans și poate mai multă apropiere fizică. Serviciul a fost nemilos și nu ne-a dat ocazia să fim doar noi doi. Nu am reușit să ne sincronizăm niciodată programul.


I-am pus iubitului meu soț problema pe tapet și nu a avut cum să mă refuze. Mai ales când am scos din dulap noua mea creație: un costum de Albă ca zapada modernă. 

Prietenele mele Rudia, Adina, Cristina și Alexandra au fost de acord să supravegheze copilașii, iar noi puteam da curs invitației la balul mascat.

Nu am ajuns la salon pentru a-mi elimina pilozitatea în exces de pe picioare și auzisem de la o colegă de noua gamă de creme depilatoare de la Farmec. farmec_superblog_proba


Am dat fuga online, le-am comandat iar a doua zi deja erau la mine. Aveam nevoie de o epilare rapida și abia aștept să văd cum funcționează.
depilatoare


Seara fatidică a venit. Sper ca specialiștii Farmec să nu mă dezamăgească.

E prima dată când folosesc o crema depilatoare și sper să fie totul în regulă.

Vroiam să scap repede de griji pentru a mă putea bucura de această clipă de respiro cu soțul meu.


Dau fuga la baie, iau cele două creme :crema depilatoare piele sensibila și crema depilatoare rapida  și încep misiunea.


Citesc instrucțiunile și văd că trebuie făcut un test înainte.Aplic pe o porțiune mică, aștept și nu se întâmplă nimic și e perfect. Cremă perfectă pentru picioare, brațe, axilă și zona intimă. Are ulei de Argan, perfect pentru hidratare și acționează în 3 minute.
3 minute fără durere, fără chin și voi putea îmbrăca acea rochiță scurtă de la costum.
 
Mă bag sub duș, aplic crema într-un strat uniform astfel încât să acopere părul nedorit. Și acum ce să fac timp de 3 minute?
– Richard, am nevoie de tine? zic eu și chicotesc.
– Da, spune-mi te rog. Ai nevoie de ceva?
Profit de faptul că băieții nu-s acasă și îl invit inauntru. Am o surpriză pentru el. Și nu e din aceea provocatoare, dar el nu trebuie să știe.Richard rămâne mut în pragul ușii, se abține cu greu să nu râdă și în ciuda chinului, râde preț de 3 minute ținându-se cu mâna de stomac.
– Nu ar trebui să râzi. Încă nu știi ce te-așteaptă. Dezbracă-te și urcă în cadă, te rog. Am o surpriză. Și grăbește-te. Mai avem 2 minute și nu vreau să le irosesc.
– De ce…? Pari prea serioasă ca să fie a bună. 
Cu neîncredere, cu privirea ațintită spre mine, mă ascultă și acum este lângă mine. Îi simt pulsul crescut și deodată scot de la spate crema depilatoare pentru bărbați. Da, da. E adevărat. Cei de la Farmec au făcut o cremă specială pentru domnul din viața mea și având în vedere că pentru mine era o premieră, trebuia să fie și pentru el. 
– Glumești nu?
– Unde crezi tu că mergi cu blana aia pe picioare? Doar ai zis că vrei să-ți iei costumul vechi și adevărat și se vede urât. Chiar nu ai altă opțiune.
– Mdeh….de parcă……bine, fie. Zi-mi ce trebuie să fac.
Abia așteptam acceptul lui. Am făcut eu toată treaba. Am aplicat crema îmbogățită cu Boswellia Serrata  ce are proprietăți dezinfectante, antiseptice, antiiritante și antiinflamatorii într-un strat gros și uniform și am așteptat preț de 3 minute. 
La mine deja se scursese timpul și am dat drumul la duș. Apa caldă mi-a inundat trupul și eu i-am lăsat lui onoarea de a îndepărta crema. Au fost 2 minute de vis în care apa ne-a ținut căldură și ne-am desfătat unul pe celălalt cu atenție. Lucru ce nu se întâmplase de mult. Așa am procedat și în cazul lui și amândoi am rămas impresionați de procesul rapid, amuzant, dar care a reușit să ne apropie atât de mult într-un timp atât de scurt.


Ce poți face în 3 minute? Poți să acorzi înnoiești o flacără și să acorzi atenție lucrurilor importante din viață.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus o poveste cu farmec cu tâlc.



* Această postare a fost scrisă în cadrul competiției Spring Superblog 2016. *


You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *