Garderoba cu nevoie de resuscitare

 

Psssssst!

Hai să-ți spun un secret. Numele meu este Garderoba. Am şi o proprietară. Numele său este Alina. M-am născut odată cu ea, însă toate componentele mele, până la o anumită vârstă au fost alese de a ei mamă. Fuste roz, de tip tutu, cu volănaşe, cu bulinuțe, cu floricele, tricouri colorate, papucei din lac sau cu sclipici, toate au fost parte componentă a mea. Păream o continuă mare de tip curcubeu.

Încet, încet, m-am transformat, am evoluat. M-am transformat din nevoia ei de a avea un stil vestimentar. Alina a început să aleagă cu ce să mă echipeze şi, în consecinţă, să se “echipeze” pe ea. În consecință, de-a lungul timpului am trecut prin foarte multe stări de fapt și am oscilat foarte mult în gabarit. Cea mai lungă perioadă a vieții mele a fost plină de lucruri negre, ziceai că era constant la priveghi. Ulterior, la negru s-a adăugat gri și ușor, ușor bleumarin. Stilul nu era unul anume, în funcție de eveniment se imbraca într-un stil caracteristic ei.

Anii de liceu au fost cei mai diverși ani. Dacă ar fi să mă descriu acum în cazul în care aș fi fost femeie atunci, aș fi fost o adevărată apariție: animal print cu teniși colorați, cu șireturi diferite și divers colorate, cu fuste tutu sau denim și tricouri cu mesaje din ce în ce mai zăpăcite. Asta în zilele bune. În zilele mai puțin bune, aș fi fost acea femeie care era îmbrăcată în partea de sus într-un stil și în partea de jos în altul: partea de jos casual sau sport, iar partea de sus elegantă. Aceste vremuri au apus.

Vremea a trecut și până nu demult, vieţuiam în cutii, cutiuţe, cutioare, cutiuţe in alte cutii şi pungi în pungi. Eram atât de grasă încât dacă dețineam o pereche de blugi, le-ar fi sărit sigur nasturele. Acest lucru s-a schimbat radical în urmă cu 6 luni.

…acum 6 luni…

Dimineața a început apocaliptic. Părea o luni dimineața ca oricare alta, însă aceasta a fost ziua în care totul s-a schimbat. Știi secvența aceea în care Tom a deschis ușa la dulap și au început să cadă tot felul de lucruri pe el și la sfârșit o bila mare de bowling? Seamănă foarte bine cu aceea scena cu care și-a început Alina ziua de marti, 13. A deschis ușa dulapului și a observat că în noaptea precedentă se îndoise bara pe care stăteau umerașele. A încercat să o îndrepte, însă au căzut toate. Cu ochii în lacrimi, a observat că în spatele umerașelor se aflau patru cutii imense cu haine de care uitase complet. Erau atât de bine camuflate încât nici nu le-a mai observat. Nici măcar nu își amintea de când sunt acolo. Pe ele scria mare: haine bune, iar pe fiecare cutie era specificat sezonul pentru care erau potrivite. Și, în acel moment, ca niște raze, câteva idei s-au dezvoltat în capul Alinei. Nu avea nevoie de atât de multe haine. Trei sferturi din ele sunt haine care nici nu-i mai vin și nu i se mai potrivesc. Au fost lăsate în dulap doar pentru acel eveniment “în caz că”. Nici fusta aceea cloș cu șireturi și nici hanoracul din lână cu petice din denim în cot nu mai sunt de actualitate. Și când te gândești că fiecare dimineață începea în mod firesc cu: “Nu am cu ce mă îmbrăca, trebuie să investesc mai mult în haine. Nu se potrivește nimic cu nimic.”

Și atunci a fost momentul în care totul s-a schimbat. În 15 minute, Alina s-a întors de la magazin înarmată cu multe cutii și o rolă de saci Privirea ei prevestea faptul că ceva important urmează să se întâmple. Tot aceea a fost ziua în care am intrat la o cura zdravănă de detoxifiere. A realizat că se agață de trecut și amintiri și că problema aceasta cu păstratul hainelor era de ordin emoțional. Avea nevoie de o detoxifiere a mea pentru a își putea defini un stil vestimentar anume.

A pregătit câteva cutii pline de lucruri cu etichetă pentru o casă de copii, câteva lucruri foarte puțin uzate au mers către niște oameni ai străzii împreună cu niște alimente. A scăpat de tot ce nu i se mai potrivea. A făcut o listă exactă cu piesele vestimentare pe care le poarta frecvent și, separat, două liste cu accesorii: una pentru accesoriile pe care nu le-a purtat niciodată și una cu accesorii pe care le poartă frecvent. După ce a întocmit listele, a organizat obiectele de îmbrăcăminte conform listelor. După, din categoria cu produse pe care nu le-a purtat niciodată, a triat astfel: obiecte pe care le-a cumpărat dintr-un impuls și obiecte pe care le-a cumpărat datorită trendurilor de la vremea respectivă. A observat că toate accesoriile și obiectele de îmbrăcăminte pe care nu le-a purtat fac parte din aceste două categorii. Concluzia binemeritată a fost faptul că nu trebuie să se ghideze după trenduri și nici după reduceri, ci după ceea ce îi place și o avantajează. Din această categorie făceau parte toate lucrurile pe care le purta în mod frecvent și pe care le iubea.

A realizat că cea mai bună soluție pentru ea și pentru nevoile ei este o garderobă de tip capsulă. A ales ca din fiecare categorie să păstreze doar 5 obiecte: 5 tricouri, 5 fuste, 5 cămăși, 5 perechi de blugi, 5 pulovere, etc.  Conceptul din spatele acestui tip de garderobă se bazează pe faptul că toate trebuie să pornești de la o culoare de bază, una potrivită ție. Alina a ales negru. Ulterior, păstrăm în garderobă culori care să fie coordonate din punct de vedere cromatic. Astfel, reușim mai ușor să creăm ținutele. În același timp, este bine să păstrezi mai multe feluri dintr-un anumit obiect vestimentar. În cazul fustelor, putem alege o fustă de blugi, una elegantă, una office, una cloș și una de tip pantalon. Cu ajutorul garderobei de tip capsulă economisești bani, timp şi energie, toate aceste resurse fiind mereu consumate atunci când suntem în continua căutare a unei ţinute perfecte.

Atunci când a venit vorba de rochii, Alina a realizat că nu deține deloc. Nici o rochie. Atunci a intrat în scenă marea ei iubire:

SECOND HAND

La Evernisaj găsea încă din timpul facultății numeroase “bijuterii”  de haine, care mai de care mai frumoase și mai potrivite stilului vestimentar pe care ea dorea să-l construiască. Alina niciodată nu a simțit că hainele moderne i se potriveau. Vâna mereu rochii din anii 80 și la second hand era locul potrivit. Aici reușea să găsească tot ce își dorea, însă niciodată până la acel declic nu a avut curaj să-și cumpere o rochie. Din acel moment, acest magazin deosebit cu Haine second hand i-a fost partener de fiecare dată când voia să își cumpere o rochie nouă. La rochii din acel moment nu a păstrat conceptul de garderobă capsulă. Venise momentul să poarte ce-și dorea cel mai mult și ce o avantaja. Aici găsea cu ușurință piese excepționale, de o calitate incredibilă, care de multe ori erau gata de a fi purtate. În cazul în care mărimea nu i se potrivea, ea făcea o aroganță, cumpăra rochia și așa, iar mașina de cusut a bunicii era de bun augur în acele momente. Putea să strâmteze rochiile, să le modifice după bunul plac. La second hand a găsit primele ei produse de firmă, scumpe, pe care nu și le-ar fi permis la preț întreg niciodată. În acest fel, a putut să se bucure de calitatea multor branduri la care doar putea să viseze în trecut.

Așa, eu Garderoba, am devenit dintr-un personaj grăsuț și anost, un personaj feminin, plin de culoare și cu forme, exact ca rochiile pe care Alina le poartă. Acum sunt fit și mai împlinită ca niciodată. Sunt folosită în întregime și nu se mai plânge nimeni cu privire la calitățile mele. Am primit resuscitarea și detoxifierea de care aveam nevoie.

 

 

  • Articolul a fost scris in cadrul competiției Superblog, ediția Spring 2018. *

 

 

 

 

 

 

You may also like

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *