Modificari si renovari cu iz de tragicomic

Am reușit să ne cumpărăm un apartament mai mare și suntem tare mândri de asta. Vechiul apartament de două camere a devenit istorie în momentul în care am aflat că vom fi părinți de gemeni. Ne-am gândit, am meditat și am ajuns la concluzia clară că noi doi și bebelușii împreună cu toate cele necesare lor nu vom reuși să conviețuim confortabil în această cutie de chibrituri. Nu, nu și nu.

Zis și făcut. După ce am cerut ajutorul unei agenții pentru a putea vinde apartamentul, documentația necesară a picat în grija mea. Aveam nevoie ca toate actele necesare să fie în ordine și mai trebuia să obțin câteva. Aveam nevoie de un certificat energetic, mai exact de un certificat energetic ieftinpe care să-l obțin cât de repede se poate. Am rezolvat în aproximativ 24 de ore problema legată de acest certificat. Apartamentul s-a vândut în aproape 2 săptămâni și din acel moment am început căutările pentru noul apartament.

În maxim o lună din acel moment, ne-am mutat într-un apartament cu 4 camere. Experiența legată de certificatul de performanță energetică mi-a arătat importanța unui astfel de certificat și, în același timp, am conștientizat că avem nevoie de un audit energetic pentru noul apartament. Era necesar să știm care este situația actuală din punct de vedere al performanței energetice a noului apartament. Acest audit ne-a arătat profilul consumului energetic existent, ne-a indicat soluțiile potențiale de creștere ale performanței energetice, mijloacele prin care putem face economii. Pentru fiecare soluție prin care putem crește performanța energetică a căminului nostru am primit atașat și o estimare a costurilor si perioada în care ne vom putea recupera investiția făcută în cazul în care optăm pentru ea.

Auditul ne-a indicat că avem nevoie de izolație exterioară pentru a putea să ne încadrăm într-o clasa energetică superioară. Pe moment, costurile păreau mari, însă raportul a demonstrat că investiția se atenuează rapid și în acest fel, economia pe care o facem la căldură și la energie electrică, va merge direct în contul “bebelușeală”.

27 iunie

Astăzi a venit nea’ Gigel să monteze aerul condiționat. La etajul 2, în fața geamurilor și a balconului nu ajunge nici un copac pentru a tine umbră. Canicula este în toi. Am fost informată scurt că al său ucenic nu a putut veni astăzi și că-i va fi foarte greu să monteze singur aerul condiționat. Căldura infernală m-a făcut să propun să îl ajut eu. Trebuia să-i dau la mână lui nea’ Gigel instrumentele necesare pentru a-mi monta aerul condiționat astăzi. Cât de rău putea fi? M-am dus să mă schimb, m-am echipat cu o salopetă cu pantaloni scurți din in cu un tricou alb și am început treaba.

După jumătate de oră în care a tot măsurat ba din ochi, ba cu ruleta distanța la care să dea gaura pentru traseul frigorific, mi-a cerut carota. Înarmat cu mașina de găurit în beton, nea Gigel a început cu putere să împingă carota în perete, o dată, de două ori, iar a treia oară părea că se întâmplă ceva. Brrrr, brrrrrrr, brrrrr, fssssssss, poc, buf, au. În traducere liberă: răzuit superficial peretele timp de 30 de rotații, dat de cablu electric din perete, sărit siguranța din tablou, curent electric ioc, beznă în cameră din cauza draperiilor trase pe geam, poziție incomodă pe scară a lui nea’ Gigel, încercat să se dea jos pe semiîntuneric, împiedicat, căzut pe spate, urlat cât îl țin plămânii: au, spatele.

Ne-am speriat amândoi îngrozitor. Știi secvența aceea din filme la care nu știi să plângi sau să râzi? Cred că sigur o știi. Si mai este acea secvență în care un polițist se luptă cu delincventul cu o armă în mână și se descarcă arma în unul din ei? Da, în mintea mea cam așa ceva mă așteptam să găsesc atunci când îmi luam mâinile de la ochi și trăgeam draperiile. După ce am tras draperiile, scena “crimei” arăta în acest fel: într-un nor de praf de la varul de pe perete și un covor format pe parchet de la aceeași substanță, victima era întinsă de-a lungul dormitorului ținând în mână perpendicular pe ea mașina de găurit. Victima era conștientă, cu o ușoară contuzie, cu o durere groaznică de stern și imposibilitatea pentru moment de a respira. M-am panicat, am efectuat compresii ale pieptului și am acordat primul ajutor, l-am ridicat și l-am așezat în pat și mă întrebam ce tocmai s-a întâmplat. Acum aveam un pacient pe care trebuia să-l tratez. Am chemat ambulanța în ciuda refuzului categoric al victimei, însă nu m-a lăsat inima să-l las în starea în care era. După ce am stat toată ziua la spital cu el, la sfârșitul zilei am râs copios de ceea ce se întâmplase. Mi-a mărturisit că nu avea ochelarii la ei și era inevitabil să nu se întâmple ceva rău. I-am relatat la rândul meu că îi făcusem o poză pe furiș atunci când era întins pe jos și că i-o voi înrăma și dărui data viitoare. Acum nu mai conta nici faptul că nu mai aveam curent acasă și că trebuia să chem un electrician, nici măcar sperietura pe care am tras-o, ci faptul că m-am simtit ca inspectorul de protectia muncii care merge cu muncitorul pentru a da explicații.

11 iulie

Schelele pentru montarea izolației exterioare a blocului sunt montate de 2 săptămâni, însă singurele viețuitoare care se folosesc de ele sunt porumbeii care scot niște zgomote infernale. După ce că mi-au obstrucționat priveliștea, am dat banii deja în avans și nimic nu prevestește vreo schimbare. Și cu banii luați și nici urmă de…meșterii Manole. Nici acum nu am rezolvat cu aerul condiționat și aveam niște stări groaznice de la atât de multă căldură. Era ora 10 dimineața și încă stăteam în pat. Draperiile și perdelele erau la spălat. Am profitat de prezența schelelor pentru a putea face acest lucru fără să se vadă în casă direct ca la nebuni. Oboseala cronică își spusese cuvântul și eram obișnuită ca până la ora 11 să moțăi. Eram undeva între vis și realitate, moment în care întredeschis ochii și cel mai mișto bărbat de pe planetă se afla la geamul meu, înconjurat de o aură de o frumusețe boreală. La bustul gol, cu pătrățele, puțin bronzat, cu părul brunet și creț, înalt, de o frumusețe grecească, manevrat și sculptat precum statuia lui Poseidon. Canicula l-a afectat și pe el și acum își toarnă un bidon de apă pe bust pentru a se răcori. Scena pare desprinsă direct dintr-un film. El mă privește deja de câteva minute bune. Mă fascinează acest personaj. E vis? E realitate? Și în momentul în care mă ridic din pat și ajung mai aproape de geam. El bate în geam. Îl deschid și aura lui angelică se evaporă odată cu manelele ce însoțesc toată atmosfera de afară și cu ceea ce mi-a întrebat cu “delicatețea”-i specifică:

– Făi, nu ai un pahar cu apă rece? Aci afară îi tare cald și mă tochiesc aicișa. Hii bună, făi! Făi, ai milă!

Momentul acela m-a făcut să realizez cât de tare îmi afecteaza hormonii creierul, cât de horny sunt și cât de mult îi duc lipsa soțului meu care este plecat în delegație aproape de când ne-am mutat aici. Acest Adonis închipuit nu era decât un om simplu, de la țară care-și câștiga pâinea cea de zi cu zi punând izolație exterioră la blocuri. În aceeasi oră, am pus înapoi perdelele și draperiile la geam așa cum erau ele, ude, și mi-am mutat și camera în care dormeam.

Concluzii:

  • Nu întotdeauna operațiunile de renovare și de făcut mici modificări în casă sunt cele mai frumoase. Majoritatea îți aduc anumite beneficii și sunt în același timp consumatoare de bani, resurse și timp.
  • Și cel mai important: nu lăsa o gravidă în 6 luni să supravegheze renovările. Nu știi niciodată când copilul tău devine copil de Juan Carlos De La Vega, deși e blond și cu pielea aproape translucidă.

 

  • Articolul a fost scris în cadrul competiției Spring Superblog 2018.*

 

You may also like

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *